În Moscova festivă și-nghețată,
În care azi ne despărțim noi doi
Și-n care, poate, veți citi odată
Ediția-ntâi a strofei astea, voi –
„Ce? Cum? De ce?.. De necrezut! ”
Firește!.
Și-i ceru-mpodobit ca de Crăciun,
Și toți sunt blânzi, și nimeni nu greșește….
Nu, nu s-a despărțit nici un nebun
Vreodată-așa ca noi, împărătește.
E o răsplată pentru marea faptă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o despărțire într-un decor rece și festiv, sugerând un final grandios și o răsplată ironică pentru o relație importantă. Tonul este melancolic și reflectiv, cu o notă de amărăciune.