Mă gândeam: săraci suntem, n-avem nimic.
Dar când am prins a pierde una după alta,
Încât fiece zi ne devenea
Una de pomenire,
Începurăm a-nălța cântări
Despre dărnicii dumnezeiești
Și încă despre fosta noastră bogăție.
(1915)
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra pierderii bunurilor materiale și descoperirea unei bogății spirituale în momente dificile. Vorbește despre cum, în fața pierderilor, oamenii pot găsi valoare în lucruri simple și în credință.