Versuri corectate și adnotate
Torsul.Din odaie, vin la vatră toți motanii să s-adune,Și-mpreună torc, – un cântec parcă din ascunse strune,Torc cu ochii-nchiși de lene, lângă focul roș, și torsulLor, se-ngână lung cu torsul fusului – și cu întorsulFir albastru depănat de rischitorul cel din tindă.Vin la vatră toți motanii somnoroși să se întindă,Și în murmurul de torsuri și … Citește mai mult
Buruieni.Sălbatică gradina-i amar îmbălsămată,De buruieni înalte ce cresc cotropitoare,Mireasma-i plămădită-n a soarelui dogoare.Rămâne totuși crudă, și-adânc răcoritoare.Din lamura de floare și frunza, fură vântulȘi sufletul mi-l umple, și sângele mi-l bate,Și tâmpla-mi răcorește cu sărutări curate,Și părul mi-l resfiră cu mâini îmbălsămate.Un glas de mii de greieri îmi cântă la picioareȘi prin trifoi sălbatic, și-amară … Citește mai mult
Pustietatea.Mă-ncinge iar,Cu chinu-i lung, al frigurilor jar.Flori și întuneric m-au înfrânt,De sete mă frământ,De sete arzătoare și de-amar.În taină luptCu vise ce răsar neîntreruptȘi-apun în negura somnului meuÎncerc să leg, cu greu, în minte-mi lanțul gândurilor, rupt.Aș vrea să-nvingDurerea ce m-abate șiȘi sorb ca dintr-un izvorPicurii reci ce-n umbra-i se preling!Visez că suntPierdută-ntr-un deșert.Că trupu-mi … Citește mai mult
Glasul nopții.În codru trist, în codru adânc am rătăcit, și umbre mariPrin noapte năvăleau mereu.Și-n ramuri negre vântulO strună-ntinsă până-n zări-În zbuciumări adânci și rariCântă și suspină nebun, și-ntrerupându-și cântulUrlă.Iar de-al vieții glas, din fund huia pământul.În neguri vise se izbeau ca niște păsări care-n zbor,Înfiorate, tremurând pierdute-n codrul mare,Prin întuneric căutând spre lumea largă … Citește mai mult
Nu veniți când umbra creșteÎnspre zarea ce se pierde,Când amurgul veștejeșteCerul stânjeniu și verde.Ca să n-alungați sfioaseUmbre de odinioară,Din trecutul meu rămase,Suferinți ce mă-mpresoară.Căci pe ceruri când ies stele,Al meu suflet ce mă doare,Amintiri vin ca gazeleCe beau seara la izvoare.
Nuferii.În alb curat de raze ninsȘi-n galben șters, și-n verde stinsRăsar din valul liniștitDe ape – abia tremurătoare.De ape-ntinse-n care moareAlbastrul cer netărmurit.Sub soare-n valul sclipitorRăsfrângerea cu floarea lorCununa-ndoit a tors.Și când te uiți pe apă-ai credeCă până-n fundu-i se străvedePrin valuri, chipul lor întors!Ei sorb, în ploaia de lumini,Cu însetate rădăcini,Sub valul cel tremurătorÎn … Citește mai mult
Văzduhu-i plin de ciripiri;De sus, o ploaie de luminăÎneacă-n raze, în grădină,Însângeraţii trandafiri.Şi prin miros pătrunzătorŞi-ameţitor de iasomie,Un vânt de vară-ncet adie,D-alintă florile uşor.Am rupt o galbenă lalea,Pierdută-n valuri de sulfină,Şi-am ridicat-o la lumină..Frumos trec razele prin ea!.Întreagă-n aur o cuprindŞi dă printr-însa să străbată,De pare toată-nflăcăratăŞi parcă foile-i se-aprind.Acolo râd în taină blând,Şi cată … Citește mai mult
Ah, nu mai ştiu pe care ţărm, ca moartă,Sunt azvârlită iar! În care parteA lumii valul zilelor mă poartă!Dar simt că pretutindeni sunt departe.Atât de tristă-n suflet se ridicăBeţia zborului mereu-nainte,Că nu mă uit în urmă, căci mi-e fricăDe suferinţ-aducerii aminte..Când mă deştept în noapte câteodată,Din visu-mi trist, mă-ntreb în care ţarăAm adormit – şi … Citește mai mult
Azi am văzut, înfiripată, ființa ploii mlădioase:Avea o haină cenușie și foșnitoare de mătase.Purta pe umeri mii de lanțuri subțiri, până la brâu,Dar le zvârlea pe rând, în treacăt, pe apa turbure din râu.Și de inele fără număr îi erau mâinile-ncărcate,Și le scotea, pe fiecare, și le zvârlea pe lac, pe toate.Lângă răzoare, prin grădină, … Citește mai mult
Ritmul.Aud cântarea lumii, și ritmu-i bate des,Și veșnice cadențe din glasurile-i ies.E-ntâi sonorul cântec stăpânitor al mării,Ce-n ritmul grav se duce și vine-n largul zării.Pe inimă-mi pun mâna, de simt dureri ce batCu bucurii unite, un ritmu fermecat.Și-n mână îmi prind mâna cealaltă ca-n brățară,Și-n ea sângele bate cu-același ritmu iară.Cum trece corul vremii cu … Citește mai mult