Nu veniți când umbra crește
Înspre zarea ce se pierde,
Când amurgul veștejește
Cerul stânjeniu și verde.
Ca să n-alungați sfioase
Umbre de odinioară,
Din trecutul meu rămase,
Suferinți ce mă-mpresoară.
Căci pe ceruri când ies stele,
Al meu suflet ce mă doare,
Amintiri vin ca gazele
Ce beau seara la izvoare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a nu fi deranjat în momentele de melancolie, când amintirile trecutului revin și amplifică suferința. Este o chemare la intimitate și respectarea durerii personale.