Versuri corectate și adnotate
Torsul.Din odaie, vin la vatră toți motanii să s-adune,Și-mpreună torc, – un cântec parcă din ascunse strune,Torc cu ochii-nchiși de lene, lângă focul roș, și torsulLor, se-ngână lung cu torsul fusului – și cu întorsulFir albastru depănat de rischitorul cel din tindă.Vin la vatră toți motanii somnoroși să se întindă,Și în murmurul de torsuri și … Citește mai mult
Buruieni.Sălbatică gradina-i amar îmbălsămată,De buruieni înalte ce cresc cotropitoare,Mireasma-i plămădită-n a soarelui dogoare.Rămâne totuși crudă, și-adânc răcoritoare.Din lamura de floare și frunza, fură vântulȘi sufletul mi-l umple, și sângele mi-l bate,Și tâmpla-mi răcorește cu sărutări curate,Și părul mi-l resfiră cu mâini îmbălsămate.Un glas de mii de greieri îmi cântă la picioareȘi prin trifoi sălbatic, și-amară … Citește mai mult
Pustietatea.Mă-ncinge iar,Cu chinu-i lung, al frigurilor jar.Flori și întuneric m-au înfrânt,De sete mă frământ,De sete arzătoare și de-amar.În taină luptCu vise ce răsar neîntreruptȘi-apun în negura somnului meuÎncerc să leg, cu greu, în minte-mi lanțul gândurilor, rupt.Aș vrea să-nvingDurerea ce m-abate șiȘi sorb ca dintr-un izvorPicurii reci ce-n umbra-i se preling!Visez că suntPierdută-ntr-un deșert.Că trupu-mi … Citește mai mult
Glasul nopții.În codru trist, în codru adânc am rătăcit, și umbre mariPrin noapte năvăleau mereu.Și-n ramuri negre vântulO strună-ntinsă până-n zări-În zbuciumări adânci și rariCântă și suspină nebun, și-ntrerupându-și cântulUrlă.Iar de-al vieții glas, din fund huia pământul.În neguri vise se izbeau ca niște păsări care-n zbor,Înfiorate, tremurând pierdute-n codrul mare,Prin întuneric căutând spre lumea largă … Citește mai mult
Nu veniți când umbra creșteÎnspre zarea ce se pierde,Când amurgul veștejeșteCerul stânjeniu și verde.Ca să n-alungați sfioaseUmbre de odinioară,Din trecutul meu rămase,Suferinți ce mă-mpresoară.Căci pe ceruri când ies stele,Al meu suflet ce mă doare,Amintiri vin ca gazeleCe beau seara la izvoare.