Alice Călugăru – În Grădină

Văzduhu-i plin de ciripiri;
De sus, o ploaie de lumină
Îneacă-n raze, în grădină,
Însângeraţii trandafiri.
Şi prin miros pătrunzător
Şi-ameţitor de iasomie,
Un vânt de vară-ncet adie,
D-alintă florile uşor.
Am rupt o galbenă lalea,
Pierdută-n valuri de sulfină,
Şi-am ridicat-o la lumină..
Frumos trec razele prin ea!.
Întreagă-n aur o cuprind
Şi dă printr-însa să străbată,
De pare toată-nflăcărată
Şi parcă foile-i se-aprind.
Acolo râd în taină blând,
Şi cată parcă să se-ascunză
Crăiţe două sub o frunză:
Cu drag le-am sărutat pe rând.
Şi-un fluture din zbor l-am prins,
Ce rătăcise prin grădină,
Pierdut în marea de lumină
Şi alb de parcă era nins..
Strângându-mi florile la piept,
Pe toate, toate din grădină..
Mă-mbăt de flori şi de lumină
Şi-aş vrea să nu mă mai deştept..