Nuferii.
În alb curat de raze nins
Și-n galben șters, și-n verde stins
Răsar din valul liniștit
De ape – abia tremurătoare.
De ape-ntinse-n care moare
Albastrul cer netărmurit.
Sub soare-n valul sclipitor
Răsfrângerea cu floarea lor
Cununa-ndoit a tors.
Și când te uiți pe apă-ai crede
Că până-n fundu-i se străvede
Prin valuri, chipul lor întors!
Ei sorb, în ploaia de lumini,
Cu însetate rădăcini,
Sub valul cel tremurător
În care-albastrul palid moare,
Noroiul cel adânc din care-
Hrănesc de mult zăpada lor.
Sensul versurilor
Poezia descrie frumusețea și liniștea nuferilor care răsar din apă, reflectând cerul și soarele. Se explorează contrastul dintre originea lor (noroiul adânc) și aspectul lor pur și luminos.