Versuri corectate și adnotate
Mânat de soartă pe-a vieții valuri,Se duce omul fără-ncetare.Și-mpins de vânturi, lovit de maluri,Aci se-afundă, aci apare.Pătruns de chinuri, sărmanul plânge,Și mai nainte de-al său mormânt,El moare-n lampa care se stinge,El moare-n creanga ruptă de vânt,El moare-n steaua care apune;Și tot ce cade și tot ce taceMoartea-i arată, de moarte-i spune,Pân se cufundă barca-i în … Citește mai mult
Dar nu-nțelegi că e cu neputințăO clipă să mai gust din cele duse?..Cu farmecul durerilor răpuse,Din preajmă-mi fugi, deșartă năzuință!.Astâmpără-te, dor de vremi apuse,Prilej de nesfârșită suferință!..S-a stins, cum nici n-ar fi avut ființă,Frumosul vis, ce-atât de drag îmi fuse!.Uitare, vin’ cu liniștea ta dulce,Zi gândului că-i ceasul să se culce :E noapte, stinge lampa … Citește mai mult
Noaptea s-a lăsat pe vale, şi cătunul-i adormit.În bordei sărac, la vatră, suflet trist şi chinuit,Fără somn, tânăra mamă copilaşu-şi ţine-n poală,Şi plângând îl netezeşte pe obrajii arşi de boală.De cu sară mititelul încetase să mai ţipe:Se ducea, văzând cu ochii, viaţa-i fărâmită-n clipe.Peste ochii mari şi tulburi cad pleoapele-obosite,Somnu-l biruie adoarme. Suflări repezi, ca … Citește mai mult
Eram pribeag pe-o lume obscură şi pustie.Plângeam când tu, cerească şi vecinică făclie,Lucind în a mea cale, opritu-m-ai din mersŞi ochii-mi, ca o mamă, de lacrime i-ai şters.Eram străin, şi ţie ţi-a fost milă de mine.„De unde vii şi unde te duci?” m-ai întrebat.Nu ştiu. Steaua desprinsă din boltele senineMai ştie ea sărmana ce drum … Citește mai mult
Par basme câte ți le-nșir,și-i propria-ți viață,Ce-n pulberea de amintiriO vezi, ca printr-o ceață.Cum te-ai înstrăinat de-ai tăi!Te mai cunoști tu oare?Unde ți-e inima dintâiîn toate-ncrezătoare?..N-o mai căta, că te-nfiori,în urma ta e jale:Tu ai murit de-atâtea oriîn zbuciumata-ți cale.Și-n van privire-ți arunciSă te mai vezi pe tine,Să simți cu inima de-atunci,Căci toate-ți sunt străine..Din … Citește mai mult
Ce mult aș vrea să mai iubesc o dată,Să simt din nou a vieții primăvară,În drumul meu pustiu să mai răsară,Ca din povești, o zână adorată.Să scriu răvașe lungi, și-n orice searăSă trec pe la fereastra-i luminată,S-o văd la geam, cum umbra și-o arată,Și ore-ntregi s-aștept să-mi mai apară.Din ochii mari, privirea ei fierbinteAsupră-mi blând … Citește mai mult
Te-ador, și-a mea gândire-n veci neadormităVeghează ca o mamă la gingașul tău sân,Și-n noaptea cea adâncă, când tu dormi liniștită,Când trec visuri frumoase prin sufletu-ți senin,Când îngerii din ceruri la tine se coboarăPrin somn să te păzească de visuri necurate,Cu drag a mea gândire se las-atunci ușoară,Și-ți fură de pe buze săruturi înfocate,Și-n dezmierdări nebune … Citește mai mult
IArd, zi și noapte, marile furnale,În vastele uzine ale morții.Din mii de coșuri funerare torțiiSe-nalță limbi de flăcări infernale.Ce spun că toate-s șubrede pe lume,Că vremea-și sparge formele ei goale,Dând celui tare dreptul să se scoaleAsupra celui slab și să-l sugrume.Se prăbușesc cetăți, credinți și praviliCe ni le-nchipuiam nestrămutate:Un vânt turbat asupra lumii bate,Pieire e, … Citește mai mult
Cum curge vremea și ne-ngroapă!Ia vezi ce mare te făcuși:Mai ieri, erai numai de-o șchioapă,Când te pierdeam printre păpuși;Când te dam huța pe picioare,O minunică răsfățată,Și te-ntrebam care-de-care:Ce ești mata – băiat, ori fată?.Parcă te văd cum înainteNe ieși la toți, și-n gât ne stai;Mama-ți tot zice: fii cu minte..Tu parcă altă grijă n-ai!.Zâmbind, dai … Citește mai mult
Visând împăratul să rupă hotarele ce-l îngrădeau,Şi marea-i putere s-o-ntindă pe-ntregul pământ şi pe mări,Tărie de vifor pusese în sufletul oştilor lui,Ca nici un vrăjmaş să mai poată cu armele-a-i sta împotrivă;Iar ochii de fiară flămândă rotindu-şi-i peste cuprinsuri,Vedea cum noroadele toate în cale-i se pleacă-ngrozite,Vedea cum cetăţi întărite, palate de piatră şi domuri,Cu vâlva … Citește mai mult