Versuri corectate și adnotate
Haide, suflete, ridică-ți leghioanele de gânduri,Și-mbrăcate-n za eternă întocmește-le în rânduri,Bate-te cu tine însuți, zbuciumă-te nopți întregi,Ca durerea ta în ritmul sfânt al versului s-o legi!Și m-așez să scriu la masa de hârțoage încărcată..Mintea-mi arde-nvălmășită — tâmplele încep să-mi bată.Am atins abia condeiul, și m-au apucat fiori..Parcă văd cum stau la pândă, pătimași și cârtitori,Nevoiașii … Citește mai mult
În vers e mântuirea când n-ai nimic de spus.Se deapănă pe rânduri, ca firul de pe fus,Din volbura de vorbe se deapănă ușorUn cântec ce sporește, mai larg, tot mai sonor,E opera vrăjită ce din nimic se-ncheagă,Și nu-i nicio nevoie ca lumea s-o-nțeleagă.În vers e mântuirea când n-ai nimic de spus.Pe trepte de dactile vin … Citește mai mult
Pe cer câțiva nouri încă, palizi, zdrențuiți de soare,Se topesc ca fulgii iernii, pe pământ umbra lor moare.Sus nemărginire-albastră, jos e mărginitul verde.În potop de umbră satul, sub copaci stufoși, se pierde.Stâncile își scot din dealuri a lor frunți îmbătrânite;Iar pe vale-și duce gârla undele-i neliniștite.Stânca zice gârlei: Spune-mi, pentru ce ești trecătoare?Pentru ce, și … Citește mai mult
Negreșit, ești prea frumoasă.Ce ochi mari!.. Ce gură mică!..Cine n-ar putea să-ți zică:Venere din valuri scoasă!..Dar ieșind – sub val viațaȚi-ai lăsat-o să se-nece;Căci ca marmura de receÎți de albă-ți este fața.Și de-aceea nu te mireCă-n serate și petreceriNici o inimă nu seceriȘi nu clatini nici o fire..Cine firea să-și aprindă,S-a lui inima să-și pleceLa … Citește mai mult
No. 1Daniil, bătrânul stariț,Șade-n jețul lui, răsturnat;Chipul lui îmbracă umbraGândurilor ce-l străbat.Și cum stă, în rasa-i lungă,Cuvios și neclintit,În tăcerea asta sfântă,Ai jura că-i zugrăvit.Numai dreapta lui, aleneRezemată pe spătar,Cum ar bate tactul vremii,Se clintește-ncet și rar:Printre degetele-i slabe,Țăcănind, cad somnoros,Din șiragul de mătănii,Boabele de chiparos.Și, în ritmul lor, trec umbre —Amintiri din vremuri vechi … Citește mai mult
Tot alte vremi s-au așternut.Din ce în ce mai rar,Icoane șterse din trecutÎncet și trist răsar.În urma mea s-a-ntunecat,Cum nici n-aș fi trăit…Mai clare-s câte le-am visatȘi-n cărți le-am fost citit.Și de-ar fi fost să nu te știu,De mult puteam să morUn beduin într-un pustiu,Sub lună călător.Dar chipul tău în veci mi-a statCa o lumină-n … Citește mai mult
Așa-i: spre bolțile tăriei,Cu jind, la ce să mai cătăm,Când toți, sub fundul pălăriei,Câte-un crâmpei de cer purtăm?Tu zici: crâmpeile-s la fel…Pe osebitele cărăriToți ne-ndreptăm către un țel,Unii pe jos, alții călări.E drept că-n cele patru scânduriProstia cea mai guralivăȘi capul cel mai dat la gânduriVor amuți deopotrivă.Dar, pân-atunci, unul își strângeSub bolta lui, șirag … Citește mai mult
Cât ne iubeam, și cum credeam odatăCă-i un amor ce nu se va mai stinge,Că tot ce-n gândul nostru se răsfrângeE-o lume veșnică și-adevărată!De multe ori, dorința de-a te strângeLa piept, mai caldă, mai pasionată,Îmi deștepta o grijă-ntunecată:„Când voi muri…” și tu-ncepeai a plânge..Poveste-i azi, și nici măcar nu-i tristă,Căci totul s-a sfârșit pe nesimțite;Nici … Citește mai mult
M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine,Copilul visător de altădată!Mă simt plutind – privirea mea-nsetatăSe pierde-n orizonturi largi, senine.De-acum, ispititori, în van mai catăViclenii ochi… îi știu atât de bine!O, nu mai tremur când mă uit la tine,Și azi te iert, căci rana-i vindecată.Iar visul tău – ca pânza Penelopei –Se țese ziua, noaptea se … Citește mai mult
IOblonitu-mi-a fereastraGerul, cu-a lui flori de gheață,Și, în toată casa asta,Eu sunt singura viață.Dac-ar fi un foc în sobă,Mi-ar părea că suntem doi,Aș mai sta cu el de vorbă,Mai uitând cele nevoi.Ne-am pricepe-n noi plânsul,Eu cenușă, el scântei,Câte nu mi-ar spune dânsulDin poveștile cu zmei!Anevoie vremea treceCând urâtul greu te-apasă.Ce ursuză-i vatra rece!Parc-aș sta c-un … Citește mai mult