Versuri corectate și adnotate
Ca-n basme-i a cuvântului putere:El lumi aievea-ți face din păreri,Și chip etern din umbra care piere,Și iarăși azi din ziua cea de ieri.El poate morții din mormânt să-i cheme;Sub vraja lui atotputernic ești,Străbați în orice loc și-n orice vreme,Și mii de feluri de vieți trăiești.Te-atinge doar, și tu – o biată clipăCe tremură-ntre două veșnicii … Citește mai mult
Daniil, bătrânul stareț,șade-n jețul lui, răsturnat,Chipul lui îmbracă umbraGândurilor ce-l străbat.Și cum stă, în rasa-i lungă,Cuvios și neclintit,În tăcerea asta sfântă,Ai jura că-i zugrăvit.Numai dreapta lui, a leneRăzemată pe spătar,Cum ar bate tactul vremii,Se clintește-ncet și rar.Printre degetele-i slabe,Țacănind cad somnoros,Din șiragul de mătănii,Boabele de chiparos.Și, în ritmul lor, trec umbreAmintiri din vremuri vechi,Glasuri, vuiete … Citește mai mult
Privesc de la fereastră, gânditor,Cum soarele se lasă-n asfințit,Deasupra lui chenarul unui norCu aur și rubin pare tivit.Albastrul cerului acolo-i șters;Din nor bizare forme se desfac…Cum le-aș așterne-n ritmul unui vers!Dar se topesc… Acum, parcă-i un drac,.În haină de argint înfășurat,Stă drept și ține-n mână un stindard.Acu-i un urs, dar iată, s-a schimbat…E-un popă, pletele-ncâlcite-i … Citește mai mult
Alintându-și mustăcioara,Trece fantele gătit:Se cunoaşte de departeCă iubeşte şi-i iubit.Cine-a dat perdeaua-n lături?I-a bătut în geam discret…Junele suspină-n stradăŞi păşeşte mai încet.El se-ntoarce spre fereastrăŞi se uită visător.Buza-i tremură de-o şoaptă,Ochii i s-aprind de dor.Ca o flacără deodatăParcă-i lunecă pe piept…I-a căzut de sus o floare,Şi-un bilet: “Vino, te-aştept! ”.Dă portiţa la o parte,I se … Citește mai mult
Greu la deal, și greu la vale,Nu-s bucate, nu-s parale,Toți sunt lefteri,Negustorii n-au afaceri,Preoții n-au cununii,Moașele n-au faceri.„Biruri noi!” guvernul strigă,Iar țăranul: „Mămăligă!”..Nu-s parale, nu-s:Ce mai plănuiți palateȘi orașe ca-n Apus?Știți voi ce-i la sate?.Lanurile-s părăsite:Nici imaș nu-i pentru vite,Apele-au secat.Goi, flămânzi, copiii zbiară.Gospodarii au plecatÎn lume, să ceară..Nu mai are cum țăranulDin pământ să … Citește mai mult
Păcătuit-a omul în vremuri fericite,Când nu-i lipsea nimica, nici hrană, nici odihnă,Când n-avea a se teme de zile amărâte,Când roabă-i era lumea – şi el domnea în tihnă. Pământul, încă proaspăt, pătatu-s-a de sângeCând lumea era largă şi oamenii puţini,Când nimenea, sub soare, n-avea de ce se plânge,Când cerul n-avea trăsnet – şi nici pământul … Citește mai mult
Mânat de soartă pe-a vieții valuri,Se duce omul fără-ncetare.Și-mpins de vânturi, lovit de maluri,Aci se-afundă, aci apare.Pătruns de chinuri, sărmanul plânge,Și mai nainte de-al său mormânt,El moare-n lampa care se stinge,El moare-n creanga ruptă de vânt,El moare-n steaua care apune;Și tot ce cade și tot ce taceMoartea-i arată, de moarte-i spune,Pân se cufundă barca-i în … Citește mai mult
Dar nu-nțelegi că e cu neputințăO clipă să mai gust din cele duse?..Cu farmecul durerilor răpuse,Din preajmă-mi fugi, deșartă năzuință!.Astâmpără-te, dor de vremi apuse,Prilej de nesfârșită suferință!..S-a stins, cum nici n-ar fi avut ființă,Frumosul vis, ce-atât de drag îmi fuse!.Uitare, vin’ cu liniștea ta dulce,Zi gândului că-i ceasul să se culce :E noapte, stinge lampa … Citește mai mult
Noaptea s-a lăsat pe vale, şi cătunul-i adormit.În bordei sărac, la vatră, suflet trist şi chinuit,Fără somn, tânăra mamă copilaşu-şi ţine-n poală,Şi plângând îl netezeşte pe obrajii arşi de boală.De cu sară mititelul încetase să mai ţipe:Se ducea, văzând cu ochii, viaţa-i fărâmită-n clipe.Peste ochii mari şi tulburi cad pleoapele-obosite,Somnu-l biruie adoarme. Suflări repezi, ca … Citește mai mult
Eram pribeag pe-o lume obscură şi pustie.Plângeam când tu, cerească şi vecinică făclie,Lucind în a mea cale, opritu-m-ai din mersŞi ochii-mi, ca o mamă, de lacrime i-ai şters.Eram străin, şi ţie ţi-a fost milă de mine.„De unde vii şi unde te duci?” m-ai întrebat.Nu ştiu. Steaua desprinsă din boltele senineMai ştie ea sărmana ce drum … Citește mai mult