Versuri corectate și adnotate
Se vor așterne umbre tot mai multeȘi tot mai singuri, vom vorbi cu noi;O, suflete, amintirile s-asculteVeni-vor, cum prin noapte trec strigoi.Amurgul va fi umbră și uitarePe-a zilelor senină primăvară,În noi cânta-va bucuria clarăCă am învins fatidica visare.Și tot mai singuri risipi-vom flori,Surâzători că am strivit robia —Și-ncrezători în drumul spre noi zoriÎn suflet vom … Citește mai mult
Un stol de rândunele mai gureșe n-ar fiDecât, în curtea școlii, năvala de copii;Uscate crângurele în arcuri se îndoaieȘi cad în jur castane, pe când alături droaieSe joacă pietricica în roată la gropițe,Sau capra zvăpăiată, cu salturi dese-n gol;Pe piatră se înscrie șodronu-n rotogol,Sub șorțuri, în penale, se joacă în penițe —Și joaca se rotește … Citește mai mult
E țara o moșie-a nimănui,Vândută la-ntâmplare pe bacșiș.Vin veneticii lacomi, pe furiș,Și-i la mezat tributul orişicui.La pândă este parcă tot Fanarul,În vrajbă-s vânzători şi dragomani,Și vânători de biruri şi haram, —Năpasta vine oricum cade zarul.Boierul este lacom şi pizmaş,Când „domnul” e fudul şi-i arendaş,La Poartă slugă, dar tiran în ţară;.Ogoare-s sub corvezi şi sate-ntregiIau calea-n … Citește mai mult
Narcis, eternă umbră prin umbre trecătoare,Stă frânt peste izvorul ce chipu-i oglindea —Frumos ca amintirea în ochiul care moareȘi-absent ca presimțita lumină dintr-o stea..„Narcis, o! spune-mi unde himera-amăgitoareVa sângera în zboru-i febril de orb liliac?Grădinile vieții umbresc multiple-izvoare,Dar mâine nici iluzia nu vei mai retrăi;Schelet de amăgire, de umbră și uitareTrecutu-ntreg va fi.Narcis, sub zbor … Citește mai mult
Și poate-ntr-un târziu și-n departe,Când noi vom fi țărână, de lupta vieții-nvinși,Vom retrăi viața pierdută într-o clipă.Vom reînvia cenușa-ngropată-n anii stinșiȘi vom culege poate a anilor risipă.Vom retrăi în chipul pierdut al orișicui,Vom fi ce altădată am fi voit să fim;Vom retrăi în totul și-n chipul nimănui,Vom fi eterul, poate, în veșnicul mormânt,O clipă, – … Citește mai mult
Întâia zi de școală! În clasă larmă multă,Priviri mirate zboară și se opresc de-a rândul;Deodată, e tăcere — chiar inima ascultă…Dar, gândul hoinărește, — ce taină mare-i gândul!El sare la pisică, la joacă și la frați;Cum să rămână-aice? afară sunt vibrări —Nu-i vreme-acum de carte, și nici de întrebări —Ce sparg fereastra, zidul și năvălesc … Citește mai mult
Odaia unde-odată ai plâns și ai visatLa glasul reveriei, în seri-năbușitoare,Te-ntâmpină tăcută, în umbră plutitoare,Cu dragoste de soră — de parcă n-ai plecatSpre-oraș cu-amurguri triste, sub ele DâmbovițaCe te-ntovărășește cu val verzui, ca vița.În jur, reînvie toate, din praf și din sulfină,Portretul șters al mamei, din cadru iar zâmbește,Pe masă flori uscate, — piticul povestește.În … Citește mai mult
O, suflete, privește departe-al tău mormânt –Mormântul ce zidește uitarea și tăcerea –;Fii totul azi: lumină, viață, avânt și cânt,Și fii măreț, puternic, căci nu te-a-nvins durerea.Să simt în orice clipă a ta înfiorare,Dezgustul de ce-i humă, – din lumile senineSă te-ncununi cu-avânturi, puterea creatoareDumnezeiască sevă să își reverse-n tine.Vom înfrunta viața cu dorul neînvinsAl … Citește mai mult
Te-ai aplecat milos ca pe o rană,Spre cei umili, şi-ntreaga suferinţăA vieţii-ai înfăşat-o în credinţă,Şi-ai sărutat mizeria umană.Din lumea ca o floare putrezităPe care doar păcatul o încinge,Zbătându-se în resemnare când învingeDestinul peste viaţa înnegrită.Păcatul, crima, furtul, nebuniaTârâte-s fără voie-n freneziaFiinţei ce confundă cerul şi infernul, —.Şi bietul om învins când se prosternă,Simte-n sărut iertarea … Citește mai mult