E țara o moșie-a nimănui,
Vândută la-ntâmplare pe bacșiș.
Vin veneticii lacomi, pe furiș,
Și-i la mezat tributul orişicui.
La pândă este parcă tot Fanarul,
În vrajbă-s vânzători şi dragomani,
Și vânători de biruri şi haram, —
Năpasta vine oricum cade zarul.
Boierul este lacom şi pizmaş,
Când „domnul” e fudul şi-i arendaş,
La Poartă slugă, dar tiran în ţară;.
Ogoare-s sub corvezi şi sate-ntregi
Iau calea-n codru, — fug sub bici pribegi, —
Divanu-i din Fanar, străină-i casa, —.
Răsună codru-n vânt: – se-ascute coasa.
Sensul versurilor
Piesa descrie starea de decădere și opresiune din timpul domniilor fanariote, cu accent pe corupție, abuz și exploatarea țării de către venetici și boieri lacomi. Poporul fuge de sub biciul opresiunii, iar un sentiment de revoltă mocnește.