Agatha Bacovia

Agatha Bacovia – Trecutului

de

Când gemi ușor în serile târzii,Prin sufleteTrezind nefericirea,Trecutule, te simtCum reînvii,Nepăsător și crudCa nemurirea.Când te filtreziPrin florile ce crescÎn primăvara nouăȘi curată,Când te presimt în ceasuri ce pândescO auroră blândă,Parfumată,Încep să plâng,Aș vrea să te zdrobesc,Prea mult te simtApăsător și rece.Prin tine vădCum toate-mbătrânescȘi tânăr eDoar ceasul care trece.

Agatha Bacovia – Interior

de

DraperiiDin stofe grele,Largi divanuriDe visare,TuberozeCe se-apleacă într-un gestDe îndurare.Crini păliți,Camelii albe,Figurine indecente,Nudul unei miciVenereDintre „divele” Recente.Blănuri albe,Vase fine,Ambrozie,Voluptate,Colțuri de bileteRozePe covoareAruncate,Iar pe un divanFantasticA iubirilorAmanta își răsfațăGoliciunea într-o pozăDe bacantă,Pe obrazu-iDe creolăFluturăUn dor meschin.Și în templulVoluptățiiRâde șarpeleFelin.

Agatha Bacovia – Frunzele Veștede

de

Călcăm peste frunzele veștede,Ca peste zilele noastreTrecute,La fel de veștedeȘi mute.Doar freamătul vântuluiNi le readuce în amintire,Cu licoarea sfârșităDin vechilePotire.Ascult zilele de ieri,Gândesc la cele ce vin,Voi avea mai puține toamne,Mai puține primăveri,Nu atât de tristeȘi veștede ca ieri.

Agatha Bacovia – Căsuța Noastră

de

Căsuță dragă dinFrăsinet,Nu mai e blândul meu poet!Ne-a părăsit pe amândouă,Și ochii ne sunt numai rouă.Cu sine însuși în odaie,Iluminat de-a visului văpaie,Prin norul vânăt de tutun,Smulgea tăcerii versul cel mai bun.Un sfert de veac paznic durerii, în spațiul solitar al încăperii,Cu fruntea grea, de gânduri plină,Se recrea privind înspre grădină.Și în tăcerea care-l apăsa,Amurgu-nfiorat … Citește mai mult

Agatha Bacovia – Orgia Amurgului

de

Acolo unde zareaN-atinge-n veci pământul,Acolo unde nu eNici limită, nici nor,Zăresc în umbra seriiUn joc de nebunie,De patimă ciudată,De umbre și fior.Văd zâne-n valuri rozeȘi nimfe delicate,Naiade ce se-ngroapă în neguri înspumate;Sultane-n pietre scumpe,Bacante-n jocuri straniiȘi fauni, demoni, monștri,Cu gesturi vinovate.Se-naltă limbi aprinse,Săgeți incandescenteȘi șerpi spiralizeazăPrin valuri de porfirȘi se străpunge valulCu nuduri vagi, lascive,Și … Citește mai mult

Agatha Bacovia – Carnagiu

de

Bucăți de carne,Sânge,Glod,Pământul,Groapă-adâncDeschisă.Ruini și moarteȘi exod,Iar caleaIzbăviriiÎnchisă.Coboară negura,De corbiSă ingerezeCărnuriRuptePrivescSinistrii-nOchii orbiȘi sarPe maxilare supteÎn stol,Cu fâlfâiriGrăbite,Se perindeazăRânduri,Rânduri,Apoi,Din țesteleZdrobiteSug șiCadavreleDe gânduri.

Agatha Bacovia – Poemul Așteptării

de

I.Închide noapteaGenele-i cernite,Copacii pe cărare aromesc.Adorm pe ramuriCuiburi părăsiteȘi zările în neguri se-nvelesc.Pe arbori ninșiÎși profilează lunaCu eleganță minunatu-i arc.Sunt singură.Doar timpul mă-nsoțeșteStrivind cu mine clipele din parc. II.Tu nu mai viiȘi pașii mei frământăZăpada înghețatăPe alei.Tu nu mai vii,Dar, iată-n seara asta,Mă întâlnesc în parcCu anii meiSă-mi spună eiPoveștile uitateȘi cu blândețea lorSă mă … Citește mai mult

Agatha Bacovia – Reverie

de

Plutește barca!Fără nici un gând,Mă leagănă pe unda argintie!În larguri, noaptea cerne din văzduh,O pulbere albastră, viorie.Prin puf de nori,Se țes în depărtăriNăframe de argint și de mistere.Tu simți cum sufletu-mi înfioratSărut-acum a parcului tăcere?Fluid și cald, sărutul efemer,Spre smalțul verde-al frunzelorSe-ndreaptă,Și spre fiorul florilor din parc,Ce-n fragede potire îl așteaptă.Plutește lin.Prin unde de argintSă … Citește mai mult