Te pregătește, gândule, de mers,
Să-l preaslăvim cu fiecare vers,
Să-i țesem trepte de beteală
Din lunga visului urzeală,
Să vezi cum din adâncul ochilor albaștri
S-au mai ivit pe ceruri alți doi aștri,
Strălucitori în taina înserării,
Când stelele se-aprind în fundul zării,
Și-nfiorată înnoptarea vine
Pe ruguri de topaze și rubine.
Și visurile lui care sclipesc
Prin brazdele ogorului ceresc,
Cum urmăream în nopțile de vară
Inflăcărata cerului povară.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus unei persoane decedate, celebrând memoria acesteia prin imagini poetice legate de cer, stele și vise. Versurile creează o atmosferă solemnă și contemplativă, evocând frumusețea și eternitatea.