Agatha Bacovia

Agatha Bacovia – Maternitate

de

Obraji de rouă,Ochi de limpezimea cerului,Frăgezime de rubin,Buzele ce rostesc întâia oară,Ca o șoaptă a zefirului,—Ma-mă!Mâini pufoase în mătasea de zoriA vieții.Colan fraged, în jurul gâtului matern,Zâmbet al funigeilorCând la sânul cald,Buzele sugDin potirul rotundSeva creșterii.Minune a zilelorCu nouri, cu soare,Copii, muguri ai materieiUmane, reînnoită pururiDin sângele clocotitor,Din trupul fecund,Din marea ta dragosteDe viață și … Citește mai mult

Agatha Bacovia – Fără Zâmbet

de

Eu nu mai port cu mineNici un zâmbet,Și nici o primăvară în suflet nu va fi.Prin zgura greaDin amurgit de seară,Văd scrum din aniiPururea pustii.Ce aspre înțelesuriMi-a dat viațaȘi cât de ne-nțeleasăMi-a rămas!Cu cât pătrund în taina ei amarăAscunde adevărulOrice glas.Minciună și veninPe orice visuri,Și ură și blestemPe orice-avânt.Primește-mă cu brațeDe uitare,AtotcuprinzătorulePământ.

Agatha Bacovia – Freamătul Plopilor

de

Cum freamătă plopii înalți!Cum freamătă-a viață și-a moarte.Cu vârfuri spre cer înălțați își poartă fiorul departe.Ce demoni ascultă șoptirea, ce spun?Ce sfinți se îndură de lume?Războiul e groaznic, răsunet de tunCe arde și lasă ruină fără nume.Cum freamătă-ntruna și gem plopii-nalți!Pe ceruri albastre, de aur, stă luna.O prind sus pe vârfuri și-n geamăt nebun încearcă … Citește mai mult

Agatha Bacovia – Rapsodia Astrală

de

Rachetă luminoasă, astru strălucitor,Tu porți printre planete strămilenarul dorAl celor ce visară spre lună că se-avântăȘi-acolo, gând de veacuri, ca un stindard împlântă.O, cum visam în zorii copilăriei meleC-am să mă-nalț o dată, aprins bolid spre stele!Adeseori în visuri simțeam ca-ntr-o plutireCă mă avânt spre lună.Vedeam în ea potireDe aur în cascade din raze fulgurinde,Pierzându-mă … Citește mai mult

Agatha Bacovia – În Via de la Ruginești

de

Grele sunt pleoapeleDe-atâtea lumini! În vie ard struguriiFăclii de aur,Sub frunziș de sângeArterele vitelorRevarsă din presePurpura sângelui,— Spumă a toamnei în pocalele clipelor. —S-au destrămat evantaieleCerului și curg topitePeste rodul neculesSucurile dulci,— Licoarea soarelui —Cu jaruri în vară, spuză de aur în toamnă,Au grăbit belșugulNectarului din cupeleDe pe masa bogată.Noaptea învăluieCu odăjdii înstelatePodgoriile rămase în … Citește mai mult

Agatha Bacovia – Fiori

de

Durerea mea, dă-mi mâna,Mă rătăcesc pe drum.Nu-i nimeni,Mă întunec.Sunt sclava taDe-acum.Stăpână-ndoliatăPe sufletu-mi tăcut,Ți-ai coborât enigmaDin larg necunoscut.Sub valurile sumbreMi-a înflorit iubirea.Și-n diamante negre,Mi-ai strâns nefericirea.PeStyxul tău, cu lacrimiȚi-am preamărit vecia.Durerea mea, dă-mi mâna,E moartă bucuria,Cu visele uciseMă prăbușesc pe drum.Nu-i nimeni,Mă întunec,Sunt sclava ta, de-acum!

Agatha Bacovia – Dorința

de

Aș vrea tăcere multă, necurmată,Sub un noian de flori să mă ascund;În farmecul miresmelor de moarteS-ascund tot ce dorit-am mai profund.Aș vrea un val enorm de nepăsareSă mă înalțe peste-al vieții gol. —Cu înspumări de vis și alinareSă mă îngrop în el ca-ntr-un lințol.Apoi uitare multă nesfârșităStatuie împietrită să rămânCa o vestală tristă a durerii,Sub … Citește mai mult

Agatha Bacovia – Dor

de

Iubitule,Cum aș doriSă fim iar împreună,Să colindăm holdele pe lună,Să ne pierdem uimiți,Prin înalte porumburiSă ne zărim umbrelePrintre rânduri,Luna să ne sărutePe creștet,Să nu mai știm căLanul, ca și noi,Va fi veșted,Deși în primăvarăVa răsări mai tânăr,Mai verde,— în timp ce dorulNi se pierde.

Agatha Bacovia – Nedumerire

de

În seara asta luna, pe trepte reci de zare,Mi-a coborât în casă,Și peste ochii sărutați de tine,Ea îmi așterne-o minunată plasă,De diamant fluid și de rubine.În seara asta luna nu mă lasă să mă gândescNici un minut la tine,Era la fel când ai venit întâia datăSă-mi spui că mă iubești.O, parcă-o văd: invidioasă și felinăA … Citește mai mult