Mai vorbește iubirea
Cu alt grai,
Greu, apăsat,
Pe inima-n neliniști,
Ca o piramidă,
De frământări.
Surâde iubirea,
Cu alt zâmbet,
Zâmbetul, pe care
Se preling,
Incandescente
Lacrimi.
Și pe lacrimi,
Picură seara
Anilor,
Ca dintr-o urnă
Cu rouă de foc.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura schimbătoare a iubirii, marcata de greutate, neliniște și lacrimi. Timpul adaugă o dimensiune de melancolie, transformând amintirile în ceva prețios, dar dureros.