Răsăritul: blond, fantastic faur
Îmbracă-n aur
biserica cu turlă și cu ziduri albe
Eu trec pe-o cărăruie printre troscotel și nalbe
și printre tineri pruni în floare! Trup al meu și suflet de
Duminică, unde sunteți voi?! Mai învia-veți oare?!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra frumuseții naturii și a spiritualității, dar și asupra unei stări de melancolie și căutare interioară. Naratorul se întreabă despre propria existență și posibilitatea unei renașteri spirituale.