Aron Cotruș

Aron Cotruș – Geamurile Sângerii

de

Ard case, șuri, jirezi de fân și paie,În groaznicul incendiu vezuviu.Aleargă flăcările ca un fluviuȘi-un biet popor de avuturi îl despoaie.Aleargă flăcările-ngrozitor,Aleargă,Peste câmpia roșie și largă..Fug flăcările-ntruna, fără frâu,Și ard hambare aurii de grâu,Și-n pocnete, porumbu-n poduri arde.Și limbi de foc se-ntind peste clădiri,În zăpușala grea, care omoară,Și ca niște sinistri șerpi de pară,Se-ncolăcesc pe … Citește mai mult

Aron Cotruș – Copacul Singuratic

de

În rătăcirile-mi prin lume am văzut odată-un arbore colos.Singur pe podeiul nesfârșit,înfruntă furtunile năprasnice și gerurile blestemate.Trunchiu-i gâlgâia de seva tânără,părea bolnav de prea enormul lui belșug de sănătate.Tufe doar creșteau la umbra lui,părea că-ntreg podeiul stors și ostenitabia mai ajungea să-l sature.Ca pe-un boier sălbatic robii-i chinuiți de foame,neclintit și singuratic,ca un tiran creștea, … Citește mai mult

Aron Cotruș – Corabia Verde

de

Corabia se frământă și se răsuceșteÎn luptă cu valurile ce-o izbesc tălhăreșteȘi apele cresc ca din hău năzdrăvane,Capitane! Capitane! Capitane!Învinsă pe-o clipă, sub valuri se pierdeParcă de-a pururi, corabia verdeNăprasnic mușcată de uragane,Capitane! Capitane! Capitane!Prin potopul ce zălud o răstoarnă,S-aud prin văzduh ca o goarnă,Peste-ale mării nesfârșite noiane,Poruncile tale de proroc, capitane!Și iată, deodată se-nalță … Citește mai mult

Aron Cotruș – În Urma Armatelor Grozave

de

Prin inima cetății străvechi, pline de slavă,Unde trecuse Moartea, cu noaptea ei grozavă,Se plimbă mândru Satan cu negrele-i stafii,Și tristele patrule adorm pe străzi pustii.Se plimbă mândru Satan și râsu-i se revarsă,Printre ruine moarte, peste cetatea arsă!Armatele grozave se afundară-n stepe,Iar corbii trec în stoluri cu sânge să se-adepe,Și peste tot cuprinsul, în urma lor … Citește mai mult

Aron Cotruș – Munții

de

În frământări aprinse, în lupte uriașe,Unind într-o sforțare puterea voastră toată,Cotropitori, odată,Ați spart pământul aspru ce v-a ținut în fașe,În coaja lui tirană, în carnea-i milenară.Și-ați țâșnit spre cer — revolte uimitoare —Să împietriți pe veci, în drumul către soare.Ca voi, o munții mei,Am sângerat zadarnic, m-am opintit mereu,Ca dintr-o strâmtă ocnă să scap odată … Citește mai mult

Aron Cotruș – Patru Opinca

de

Io,Patru Opinca,plugar fără plug,ciurdar fără-o vită,îmi duc viața năcăjită,fără strâmbătăți și vicleșugși bruscul de muceda pitămi-l plătesc cu sânge din belșug.o vorbă a mea-i ca o mie.am slujit cu cinste și omeniesatuluiși împăratului.de sărac ce-s toți câinii mă latrăși seara când pe uliți trec domol,nu mă așteaptă la nici un podmolfete mari cu țâțe ca … Citește mai mult

Aron Cotruș – Neguri Albe

de

Din fumul ăstor vechi cetăți mișele,Din prafuri groase, reci,De muzee, de străvechi biblioteci,Cu porniri sălbatice, rebele,Făr-a mă opri prea mult la vreo răscruce,Mă duc,Spre landele nemărginite,Spre codrii uriași și cântători ai libertății mele.Pentru-a ieși la larg în grabă, iau drumul cel mai scurt, ce ducePeste închise, îngrijite, vechi grădini,Cu statui îmbătrânite și faimoase,Rup garduri,Calc prin … Citește mai mult

Aron Cotruș – Pe Pusta Lacului

de

Plâng vânturile..Mânjii se joacă și nechează,Și pusta-ntreagă plânge în dulce-a după-amiaza,Iar iepele robustePasc leneșe-n răcoarea nemărginitei puste..Trec leneșe în soare, cu pași mărunți, superbi,Și din belșugul verde al fragedelor ierbi,Brusc capetele mândre și le ridică-n zare,Ca niște voluptoase femei de viță mare..Prin pulberea solară, ca subt vrăjite panze,Neastâmpărate-aleargă strălucitoare mânze..Sălbatice, aprinse, capricioase mânze..Le-mbată zarea albă … Citește mai mult