Deodată se adună
Un furtun și o furtună
Răsuncindu-se-mpreună
Într-o zi inoportună.
Din furtun curge-n furtună
Apă tare de căpșună
Sau poate era de prună
Ca un fulger care tună.
El furtun și ea furtună
Parcă își purtau ranchiună
La comun sau în comună
Unde se proptiră strună
Într-o luni sau într-o lună
Și trăiră-n văgăună
Viață de furtun nebună
Într-o lume în furtună!
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație tumultoasă dintre două entități personificate ca un furtun și o furtună. Folosește un limbaj metaforic și jucăuș pentru a ilustra dinamica conflictuală și coexistența lor într-o lume haotică.