Arbatel Filotheanu – Trezvia
Un poet și o poetăCântau seara la trompetăMorților de pe planetăO trezire violetă.El ascet și ea estetaEl solar și ea cometăEl contur, ea siluetă,El versat și ea versetă.Amândoi într-o ștafetăPe o cale mai secretăSugereau cu o baghetăCăutarea mai discretă.Însă lumea, din păcate,Vrea daruri nemeritateAșteptând pe nemișcateSă fie cărată-n spate!