Ceva
Frigul este în aer,
o aură de gheață
și flegmă.
Toată ziua am construit
o viață și acum
soarele se scufundă la
desface-l.
Orizontul sângerează
și își suge degetul mare.
Micul deget roșu
iese din vedere.
Și mă întreb
această viață cu mine,
acest vis pe care îl trăiesc.
Aș putea mânca cerul
ca un măr
dar aș prefera
întreba prima stea:
de ce sunt aici?
de ce locuiesc în această casă?
cine este responsabil?
nu-i așa?
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de incertitudine și introspecție în fața efemerității vieții. Naratorul contemplă sensul existenței și caută răspunsuri în natură, exprimând o dorință de a înțelege scopul său.