Tu știi, eu mă topesc în jug,
De moarte Domnului rugând.
Dar până-la boală îmi conjug
Pământul Tverului tăcând.
Peste fântâni – cocor de pază,
De-asupra lor, ca scripeți, norii,
În câmpuri porți – viori vibrează
Și-al pâinii miros, și fiorii.
Și povârnișu-n întuneric,
Unde și vântu-i slab trecând
Și condamnate umbre-n sferic
De gura babelor fierbând.
Versuri tălmăcite de Traianus
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie profundă și o dorință de eliberare prin moarte. Versurile evocă imagini puternice ale naturii și ale tradițiilor rurale, sugerând o legătură strânsă cu pământul și cu trecutul.