Cadența odică nu-i pe măsura mea
Nici elegii sublime nu voi scrie.
În vers nimic nu poate fi așa
Cum trebuie să fie.
De-ați ști din ce gunoaie poezia
Se naște fără teamă, sfidătoare
Cum crește pe sub garduri păpădia,
Cum brusturul răsare.
Mâine, strigăt, miros de pucioasă,
O taină – mucegaiul din fereastră..
Și poezia gingaș se revarsă-
Spre bucuria mea și-a voastră.
Sensul versurilor
Piesa explorează originea neașteptată a poeziei, sugerând că aceasta poate izvorî chiar și din locuri degradate sau neobișnuite. Ea celebrează capacitatea poeziei de a transforma elemente banale sau chiar respingătoare în ceva frumos și emoționant, aducând bucurie atât creatorului, cât și publicului.