Smulsă din miezul numelui său, Pasărea curgea
transparentă prin noapte: „Către capăt! , către zvon
şi apă natală. Numai somnul să locuiască lăuntrul
acestui cuvânt.” —
şi aripile se striveau sub limba lor
înălţătoare oglindindu-se-n pământ, fără să ştii,
ca două mari semne de întrebare:
icoane îmblânzite în puşcării.
.. Şi coliviile fătau
posomorâte zodii şi muzici spurcate cu sânge de cocoş:
„Pasăre din pasăre, zbor zidit în carcere,
din cântec întoarce-te şi varsă pe talgere
moartea lângă facere!”
Sensul versurilor
Piesa explorează tema captivității și a sacrificiului, folosind simboluri puternice precum pasărea și icoanele. Versurile sugerează o luptă între speranță și disperare, între viață și moarte, într-un context de încarcerare și limitare.