În pridvorul casei mele
E un cuib de rândunele.
Deși nu-s un bogătaș,
Am, deci, șase subchiriași.
Pentru că-s, uitai să spui,
Doi părinți și patru pui.
Părinții, nu știu cum fac, –
Toată ziua sunt în frac.
Chiar și dimineața zboară
Doar în ținută de seară.
Vrăbiile-i cam bârfesc,
Cică prea se grozăvesc.
Dar eu, drept să spun, îi iert:
Sunt în haine de concert.
Puii-i văd ieșind în prag:
Patru guri deschise larg.
Încât chiar mă preocup:
Ciocurile au și trup?
Ba mă-ntreb și alte fleacuri:
Trupurile au și fracuri?
Mor de curiozitate
Până aflu câte toate,
Dar m-oi lămuri ușor
La prima lecție de zbor.
Sensul versurilor
Piesa descrie cu umor și curiozitate o familie de rândunele care și-a făcut cuib în pridvorul casei naratorului. Acesta observă cu atenție și își pune întrebări amuzante despre aspectul și obiceiurile păsărilor.