Cu blana lor de păduri
Mișcată de-un tremur nervos
Colinele încă așteaptă
Un semn de sus sau de jos;
Cu ochii lor caști
Mirați de o presimțire.
Căprioarele tot mai pândesc
Semnalul subțire;
Și orbi lilieci,
Și păsări în zbor,
Stau gata la semnul
Hotărâtor.
Răbdare, păduri,
Păsări oarbe, răbdare,
Mai rămâneți la pândă,
Caste căprioare.
Nu pot să plec,
N-am înțeles
Rostul întreg
Al acestui eres
Sortit să-l încheie un semn
Făcut fără voie de mine:
Mai dați-mi o vară, păduri,
Fiți blânde, coline.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de așteptare tensionată în natură, unde toate creaturile pândesc un semn. Naratorul se simte legat de acest loc și cere timp pentru a înțelege rostul acestei așteptări.