Oboseală.
Ce morți cuminți avem!
Nu izbucnesc prin vulcani,
Nu se clintesc de sub zidurile
Întemeiate pe ei.
Se lasă închiși în statui
Cu gesturi cioplite de alții,
Se lasă-nhămați în drapele
Pe drumuri necunoscute,
Se lasă arați și putrezesc conștiincios
Să hrănească pământul.
Ce morți cuminți avem,
Și obosiți.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de oboseală existențială și o critică a conformismului. Oamenii sunt văzuți ca fiind morți cuminți, care se lasă folosiți și sacrificați fără a se împotrivi, hrănind astfel sistemul.