În zori,
Când aerul nopții
Se retrage ușor
În emisfera de dor,
Caliciul minuscul al florii
Tresare scoțând
Un sunet afund,
Rezonant ca un geamăt de dom,
Cu dangătul celui mai asurzitor
Clopot la fel;
Ce păcat
Că auzul nostru nu e făcut pentru el
Și nouă nu ni se spune nicicând
Pentru cine bat
Clopotele din flori.
Sensul versurilor
Piesa explorează frumusețea subtilă și misterioasă a naturii, concentrându-se pe sunetele imperceptibile ale florilor în zori. Sugerează o conexiune spirituală profundă și o invitație la o percepție mai atentă a lumii din jur, dincolo de limitele auzului uman.