În pocnetul surd al prunelor vinete
Pe pământul umed, afund,
Voluptuos și cu nerușinare
Viața și moartea se întrepătrund.
Durere-plăcere egal vinovate
Că putrezirea e dulce și împlinirea sfârșit-
În pocnetul surd al prunelor vinete
Viața și moartea violent se desfid.
Triumfătoare deodată, înlănțuite etern
În luptă și dragoste, crude și pline de
Același cântec fără scăpare,
În pocnetul surd al prunelor vinete.
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea vieții și a morții, folosind imaginea prunelor vinete care se coc și cad ca metaforă. Se sugerează că durerea și plăcerea sunt inseparabile, iar viața și moartea sunt într-o luptă continuă, dar și într-o legătură eternă.