Căzut în cer
Ca în adâncul unei fântâni,
Reverberat de umezeală,
Aproape stins
Și travestit în lună,
Nu reușea să facă noapte totuși
Și ziua rămânea în juru-i tulbure
Ca un albuș gelatinos, nesigur,
În jurul gălbenușului stricat.
O, Doamne-al aștrilor
Descurajați din spațiu,
Încearcă totuși să îl recunoști
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de cădere și pierdere, comparând starea personajului cu un corp ceresc căzut. În ciuda dezorientării și a stării precare, există o speranță subtilă de a fi recunoscut și regăsit.