Ana Blandiana – Căzut în Cer
Căzut în cerCa în adâncul unei fântâni,Reverberat de umezeală,Aproape stinsȘi travestit în lună,Nu reușea să facă noapte totușiȘi ziua rămânea în juru-i tulbureCa un albuș gelatinos, nesigur,În jurul gălbenușului stricat.O, Doamne-al aștrilorDescurajați din spațiu,Încearcă totuși să îl recunoști