Am obosit.
Am obosit să mă nasc din idee,
Am obosit să nu mor –
Mi-am ales o frunză,
Iată din ea mă voi naşte,
După chipul şi asemănarea ei, uşor
Seva răcoroasă o să mă pătrundă
Şi nervurile îmi vor fi fragede moaşte;
De la ea o să învăţ să tremur, să cresc,
Şi de durere să mă fac strălucitoare;
Apoi să mă desprind de pe ram
Ca un cuvânt de pe buze.
În felul acela copilăresc
În care
Se moare
La frunze.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o oboseală existențială și o dorință de a găsi alinare și sens în natură. Metafora frunzei sugerează o acceptare a ciclului vieții și al morții, văzută ca o transformare naturală și simplă.