Daniel Vişan-Dimitriu - Ca Un Cântec Tăcut
Când priveam spre o frunză, tăcut, / Am simțit că mă-ntorc în trecut / Și … →
Când priveam spre o frunză, tăcut, / Am simțit că mă-ntorc în trecut / Și … →
Tare bine mi se șede / La poale de codru verde, / Bate vântu-o cetină, … →
Nu da, Doamne, nimănui / Ca mie și codrului. / Codrului i-ai dat cărări, / … →
Marie, Marie, ia spune tu mie, / Ia spune tu mie / Care floare-nfloare noaptea, … →
Frunzuliță de-un bujor, / Bate vântul pe răzor, / Bate vântul pe răzor / Și … →
N-a ști nime’ jelea mea, / Numai frunza codrului / Și Măicuța Domnului. →
Adio, pică frunza / Și-i galbenă ca tine, / Adio, nu mai plânge, / Și … →
Eşti doar o frunză neajutorată / Purtată prin curenţii unui râu, / Lovită, zdrenţuită, resemnată, … →
Du-te dor și iară-ntoarnă, / Nu ședea până la toamnă. / Du-te dor și iară … →
O frunză ascultă cum, jos, / Privind-o cu ochi de mormânt, / Pământul șoptește duios: … →