Gust din miezul nopții,
Muşc amurguri grele
Pribeag îmi sunt
Mă clatin, amețit de stele.
N-ochii tăi otrava,
Ce-mi udă rădăcina
De ce m-adormi cu lacrimi
Născute pe retină?
Așterne-apusul cerul,
Culeg un pumn de stele
Să împletesc în părul tău
Zeci de mărgele.
Coardă-ntinsă-n strună,
De an de ceas fug ore
Din zid bocește-o voce
Ce-ai făcut Manole?.
Gust din miezul nopții,
Muşc amurguri grele
Pribeag îmi sunt
Mă clatin, amețit de stele.
N-ochii tăi otrava,
Ce-mi udă rădăcina
De ce m-adormi cu lacrimi
Născute pe retină?
Așterne-apusul cerul,
Culeg un pumn de stele
Să împletesc în părul tău
Zeci de mărgele.
Coardă-ntinsă-n strună,
De an de ceas fug ore
Din zid bocește-o voce
Ce-ai făcut Manole?.
Lasă-mi ochii larg închiși!
Lasă-mi ochii larg închiși!
Lasă-mi ochii larg închiși!
Să uit, c-am venit
Ca să mă duc!!!.
Lasă-mi ochii larg închiși!
Printre voi să umblu mut,
Între ieri și mâine prins
Să uit, c-am venit
Ca să mă duc!!!
Sensul versurilor
Piesa explorează mitul lui Manole, evidențiind sacrificiul său tragic și regretul profund. Versurile exprimă o stare de melancolie și acceptare a unui destin inevitabil, marcat de suferință și pierdere.