Lui Alexandru Macedonski.
Aceleași veșnici primăveri,
Aceleași toamne îndoliate;
Aceleași flori mirositoare
Și frunze pale, ruginite;
Aceleași zile monotone
Și melodii obositoare –
Ați veștejit în noi iubirea
Și fantezia creatoare!.
Priviri viclene și geloase,
Zâmbiri umile, prefăcute
Cuvinte seci,
Clevetitoare
Și repetate-n veci de veci –
Ne-ați smuls din suflet poezia
Mai albă chiar decât o floare!.
Banale strade prăfuite,
Biserici vechi părăginite;
Aceleași case uniforme
Și-aceleași poduri învechite;
Aceiași arbori fără viață
Și-aceleași zări apăsătoare –
Ați sugrumat în noi fiorul
De tot ce este viu sub soare!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dezamăgire și melancolie față de monotonia vieții și pierderea inspirației și a bucuriei. Vorbește despre cum rutina și negativitatea pot sufoca creativitatea și pasiunea.