Alexandru T. Stamatiad

Pe Etajera Roză, Pe Etajera Neagră

Afară plouă, plouă. / În trista mea odaie, / Pe etajera roză, / Azi am … →

III. / Întregul cer e plin de nori / Și parcul e pustiu de flori. … →

Ah! Crinul alb de-odinioară / Ce răspândea discret parfum – / Parfum de mistică iubire … →

Mi-e sufletul o creangă / Ce-n umbră veștejește, / Când te visez, tresare / Și … →

Revăd imaginile roze din vremile care-au trecut: / Se auzea un cânt de flaut agonizând … →

Ce freamăt jalnic se ridică / Din șir de sălcii plângătoare, / Și ce adormitor … →

Azi ți-am primit scrisoarea, / O recitesc – și-mi pare că sunt purtat de aripi, … →

Frunze de aramă, păsări călătoare, / Lacrime, suspine, palide fecioare, — / Toamnă!. / Flori … →

Pe-o mare-ntinsă de abise, / Cu aripi negre-abia deschise, / Plutește-o pasăre-ostenită / Și țipă … →

În suflet port adeseori / Tăcere neagră de cavou, / În el pierdutele-amintiri / Răsună … →