Dumitru Iacobescu – Spleen

Sunt obosit, deși nu vin din luptă,Și-s trist, o, trist, deși fără motiv,Culoarea idealei zări e suptă,Iar soarele mai greu și mai masiv.Cu vinuri pătimașe în pahar,Cu opiu și cu flori de lupanar,Cerc să-mi îmbăt urâtul în zadar.Nici tu, nici tu, frumoasa mea signoră,Frumoasa mea – ceasornic rococoAl cărui mecanism din oră-n orăÎmi cântă-același vechi … Citește mai mult

Dumitru Iacobescu – Nocturna

Din farmecul de lună, un luciu de mătaseÎnvăluie fantastic locașul celor duși;Sosește miezul nopții și morții-ncep să iasă:Sunt palide schelete cu frac și cu mănuși,Cu șaluri de bunică, cu rochii de mireasă.În gesturi grațioase, dar reci și obosite,Se plimbă prin alee tăcuți și gânditori;Din golul plin de umbră al largilor orbiteAcelași spleen sălbatic se-ntinde peste … Citește mai mult

Mihai Codreanu – Spleen

Sinteză sub soare.De neurastenie fugărit,M-am dus să caut liniște la țară;Dar monotona pace seculară,Cântată de poeți, – m-a plictisit.Lumine-n zori și umbre-n asfințit..Și toamnă, iarnă, primăvară, vară..Și-n casă gol.. și-același gol afară..Și totul repetat necontenit.Oraș ori sat, – netrebnice fermente,Aceleași în palate turbulenteȘi-n pașnicul colibelor azil.Oriunde trudă fără de repaos..Și-n sfere vide: Astrul inutil,Perpetuând banalitatea-n … Citește mai mult

Mircea Demetriade – Spleen

Ale mele zile sunt pustiuri cariRătăcesc în ele roze caravane;Câte visuri blonde, albe, suverane,Câți emiri fatidici dar cu mușchii tari,Călărind pe negri, nobili armăsari,Și cămile câte au trecut dușmanePrin nisipu-n flăcări și cu doruri vane,Eldorado, -n fine ca să le răsari?.Și câți lei de-orgoliu au răcnit sub soare?Ocean de sânge, aur și vâltoare;Însă după zile, … Citește mai mult

Demostene Botez – Spleen de Duminică

Ce-i fi făcând pe-acolo unde ești?Pe-aicea plouă liniștit… pustiu…Cu unghia pe geamul străveziuScriu începutul unei vechi povești.În jurul mesei fac călătorii,Neobosit, deși-am pornit de-un ceas.Vreau parcă să ajung unde-ai rămas,Deși cu gândul tot te-aștept să vii.Și-așa, absent, de mult călătorescPurtând în minte fericirea noastră…Le geam o clipă ca să-mi răcorescÎmi razăm fruntea caldă de fereastră.

Para – Spleen

Ce văd în ceea ce îți spun și-auzi,Tristețea îmi reflectă starea, tu doar mă amuzi.Fiind bufon nu te acuz, așa fac toți să uite de cei confuzi.Mă-ntreb de ce am ajuns ce-am ajuns.Amnezic, fețe noi cu trăsături comune,Nu mai discearn binele de rău din lume.Am nume la care nu mai pot să asociez chipul, doar … Citește mai mult

Alexandru T Stamatiad – Spleen

Lui Alexandru Macedonski.Aceleași veșnici primăveri,Aceleași toamne îndoliate;Aceleași flori mirositoareȘi frunze pale, ruginite;Aceleași zile monotoneȘi melodii obositoare –Ați veștejit în noi iubireaȘi fantezia creatoare!.Priviri viclene și geloase,Zâmbiri umile, prefăcuteCuvinte seci,ClevetitoareȘi repetate-n veci de veci –Ne-ați smuls din suflet poeziaMai albă chiar decât o floare!.Banale strade prăfuite,Biserici vechi părăginite;Aceleași case uniformeȘi-aceleași poduri învechite;Aceiași arbori fără viațăȘi-aceleași zări … Citește mai mult

Benjamin Fondane – Spleen

Și sufletul, în gheara beznei, țipă:Zadarnic bați în mine ca-ntr-o poartă,strigoi cu ochii roșii ai vremei; spartătăcerea bate-n clopote o clipă.O, dac-un vis ciudat, ca o aripăar rătăci ca-ntr-o vioară moartăîn mine cel afurisit de soartă,bătut de lepră și lovit de gripă.Atunci, amic cu ploaia și cu vântul,pleșuv de bucurie și de viață,voi integra, ca-n … Citește mai mult