Țărână – suntem toți țărână,
E de prisos orice trufie…
Ce-a fost, în veci are să fie…
Din noi nimic n-o să rămână.
Zadarnic falnice palate
Sunt în pământ rădăcinate:
Nici o pieire nu s-amână.
Despoți, cu frunți încoronate,
Poeți, cu harpe coronate,
Filozofi, oameni de știință,
Păgâni, vestiți prin necredință,
Nici o pieire nu s-amână….
Țărână – suntem toți țărână.
Sensul versurilor
Piesa meditează asupra condiției umane și a inevitabilității morții. Toți, indiferent de statut sau realizări, ne întoarcem în țărână, subliniind inutilitatea trufiei și a ambițiilor lumești.
