Rondelul orașului de altădată.
Era orașul de-altădată
Sub plopi de-argint, muiați în soare,
O verde oază fermecată
Cu repezi ape cântătoare.
Pe-oricare străzi cântau izvoare,
Și sărutat de flori ce-mbată,
Trăia orașul de-altădată
Sub plopi de-argint, muiați în soare.
Prostimea chiar era bogată.
Prin curți aveau, mai toți, cuptoare.
În beciuri se țeseau covoare.
S-o viață-n veci îmbelșugată
Trăia orașul de-altădată.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment puternic de nostalgie pentru un oraș idilic din trecut. Descrie o lume plină de frumusețe naturală, prosperitate și o viață îmbelșugată, sugerând o pierdere a acestui paradis urban.