Rondelul morii.
Șoptiri și cântece vrăjite
O-mpăciuire torc sub plute,
Ca flaute și alăute
La șocul morii parasite.
Amărăciunile trăite
În stinse zări rămân pierdute.
Șoptiri și cântece vrăjite
O-mpăciuire torc sub plute.
Mucegairile-nverzite
Îmbracă jgheaburile mute
Cu florile lor ne-ntrecute,
Iar peste apele-adormite,
Șoptiri și cântece vrăjite.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de melancolie și nostalgie, folosind imaginea unei mori abandonate și a naturii care o înconjoară. Versurile sugerează o reflecție asupra amărăciunilor trecute, pierdute în timp, într-un cadru natural liniștit, dar și ușor decăzut.