Rondelul lucrurilor.
Oh! lucrurile cum vorbesc,
Și-n pace nu vor să te lase:
Bronz, catifea, lemn sau mătase,
Prin grai aproape omenesc.
Tu le crezi moarte, și trăiesc
Împrăștiate-n orice case. –
Oh! lucrurile cum vorbesc,
Și-n pace nu vor să te lase.
Și câte nu-ți mai povestesc
În pustnicia lor retrase:
Cu tot ce sufletu-ți uitase
Te-mbie sau te chinuiesc. –
Oh! lucrurile cum vorbesc.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că obiectele din jurul nostru au o viață proprie și pot comunica cu noi, amintindu-ne de lucruri uitate sau influențându-ne emoțiile. Ele ne îmbie sau ne chinuiesc prin amintirile și senzațiile pe care le evocă.