În cer s-ajunge dintr-un salt,
Sau nu s-ajunge-n veci de veci.
Te-aruncă-n el un cântec-nalt,
În care-al vieței plâns îneci.
Spărgând fluidicul său smalț,
Ca o săgeată de-aur treci. –
În cer s-ajunge dintr-un salt,
Sau nu s-ajunge-n veci de veci.
I se mai dă-n sfârșit asalt
Sub jar de patimi când te pleci,
În al tău suflet când n-ai alt
Decât fiorii dulci și reci.. –
În cer s-ajunge dintr-un salt.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea atingerii spiritualității sau a unui ideal înalt, sugerând că aceasta necesită un salt de credință sau o viață trăită cu pasiune și intensitate. Alternativa este stagnarea. Versurile evocă un sentiment de aspirație și dorință de transcendență.