Țărână — suntem toți țărână,
E de prisos orice trufie.
Ce-a fost, în veci are să fie.
Din noi nimic n-o să rămână.
Zadarnic falnice palate
Sunt în pământ rădăcinate
Nici o pieire nu s-amână.
Despoți, cu frunți încoronate,
Poeți, cu harpe coronate,
Filozofi, oameni de știință,
Păgâni, vestiți prin necredință,
Nici o pieire nu s-amână.
Țărână, suntem toți țărână.
Sensul versurilor
Piesa meditează asupra naturii efemere a vieții și a inevitabilității morții. Subliniază inutilitatea trufiei și a realizărilor lumești în fața eternității, amintindu-ne că toți ne întoarcem în țărână.