Cețuri se aprind fumegos
între noi
deși foarte aproape unul de altul
părem a fi
contopiți
într-o unică umbră.
Într-o unică umbră
vedem mai mult decât se poate privi
prin tot împrejurul
deși printr-un singur ochi am ajuns
în aceeași culoare veșnică
să ne uităm.
Să ne uităm
pașii pierduți fântânile sleite
oboseala
o zăpadă absentă curgând
între oasele frunții
nu
a fost lesne.
Nu a fost lesne
nu
a putut fi măcar frumoasă
clătinarea de leșin adâncita mea uitare
dard în fericire a rămas
timpul
șiroind un sunet de lacrimi
în sângele faptelor nevăzute.
Dard în fericire a rămas
numai umbra numai ochiul
cețurile dintre apropierea noastră
și doar
mai mult decât se poate privi
tezaurul gol al singurătății.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de singurătate și depărtare emoțională, chiar și în apropierea fizică. Vorbește despre o contemplare profundă asupra condiției umane și a inevitabilei izolări.