Luna filtrată prin plopi,
stele stilate sclipesc –
tristă și limpede noapte de sâmbătă,
prag obosit de firesc.
Caii de goană ai gândului, tropotul lor e de vânt.
Ce nicovală ciudată și inima! în noapte ascult-o cântând!.
Tremură mâna scriind
ca la bătrânii miopi.
Plânge prin noapte o pasăre sinceră
sub luna filtrată prin plopi.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de nostalgie și melancolie, reflectând asupra trecerii timpului și a amintirilor. Natura este prezentă ca un cadru al acestei introspecții, accentuând starea emoțională a naratorului.