Alexandru Andriţoiu – Euforie

I-a dat lumina frunzei sărbătoare,prin arbori cad arpegii, ca prin flaut.Azi îmi e duminică în suflet. Cautun vânt uimit venit ca de pe mare,să-mi pună frunții zare. Simt, prin aero veste-a aripilor îmbătatede armonie și de claritate.Fântâni țâșnite dau un dulce vaer.Și pași se-aud ca-n temple adormite,cu zei de lut și amfore stângace,iar lucrurile cu … Citește mai mult

Alexandru Andriţoiu – Ritmi Folclorice

Dintr-un măr sărac și-o parăne era cina de seară.O felie de gutuieera cina amăruie.Un ciorchine oarecarene servea la prânzul mare,și o fructă pădureațăne nutrea la dimineață.Doar o vișină măruntăne-a fost darul de la nuntă,lacrimă care-ntârzieveștedă și purpurie.Un tăciune și-un cărbunefostu-ne-au încălziuneși dinEminescu-un versne-a fost hrană-n univers,hrană vie și merinde,ce, nestinsă, ni se-aprinde.

Alexandru Andriţoiu – Maternitate

Iubirea mea-ți trezește-n carne pruncii, plăcerea albă-n sâni de-a alăpta.Sus căi lactee, – lapte-n cana mea țâșnit din dulcele venin al lunii.Ce canon mănos se deslușeaîn preajma ta, dând împliniri poruncii!Și aur mult ți se-aducea în unciila chinul nașterii.Nășteai o stea.Pe cerul tânăr ca o primenire, încât te cuprindeam, de fericire, ca șarpele-n scriptură mărul … Citește mai mult

Alexandru Andriţoiu – Sonet

Mă vei iubi o dată până-n sângeînțelegând, ciudat de nefiresc,că flautul din piatra moartă plângeși limbile frunzarelor vorbesc. Mijlocul tău cu duh împărătescajunge-va ca pâinea când se frângeși se împarte-n două spre nătângeși retezate brațe cari cerșesc. Din străluciri ca de catapetasmăVai! palidă-ai s-ajungi ca o fantasmăcu fruntea dintr-un alb – mai josnic lut. Și-atunci … Citește mai mult

Alexandru Andriţoiu – Fila de Calendar

Luna filtrată prin plopi,stele stilate sclipesc –tristă și limpede noapte de sâmbătă,prag obosit de firesc.Caii de goană ai gândului, tropotul lor e de vânt.Ce nicovală ciudată și inima! în noapte ascult-o cântând!.Tremură mâna scriindca la bătrânii miopi.Plânge prin noapte o pasăre sincerăsub luna filtrată prin plopi.

Alexandru Andriţoiu – Uriașește

Adoarme-n iarbă ciobănița cu pulpele deschise, parcă ar naște.Geme uriașă ca în durerea durei faceri. -Bunăvestirea unuiÎnger-Cioban din umbră o încearcă iar mieii, ca-n bazilici albe, pe muri, o împresoară ageri.Robustă, rumenă, osoasă, cu trupul stăpânind țărâna,ea vine din anatomia acelor triburi transhumanțecare purtau berbecii-n spate, – spre rug, să-i ardă în păgânacredință și să … Citește mai mult

Alexandru Andriţoiu – Prinos de Flori

Veneam cântând spre ochii-ţi visători,cu mari buchete-n braţ. Aveai pe masăgrădini şi-alei de felurite flori,ca în Liban, pontifica mireasă.Flori ce plutesc pe apă, flori de fulgi,sau flori în munţi, pe nişte stânci severe,flori grase tolănite-n clime dulcişi flori ce cresc sub cer de sticlă-n sere.Dar tu ai râs de gestu-mi desuetşi de neprihănita-i vâlvătaie,ai pus … Citește mai mult

Alexandru Andriţoiu – Văduvele

Ele-și purtau păcatul în piept cum muma-și poartă în pântec pruncul.Nimbul păcatului crescând,Încremenite ca un al treilea stâlp la poartăÎși așteaptă bărbații căzuți departe.Când văzură lumea ierbii cum crește tot mai mare cum însuși pragul porții-nflorește primenit.Atunci, atunci obrazul prelung le-a prins culoare și-au pus pe umăr coasa și mers-au la cosit.A ierbii limbă verde-o … Citește mai mult

Alexandru Andriţoiu – Romantica

Și iarăși bem cafea de Moccași ne-amintim de vremea-n caredansa bunicul cariocala balurile populare.Bunica a văzut o piesă,iar între-oglindă și-ntre lunăea se visa, plângând, prințesă(poate Ofelia nebună).Așijderea, actor, bunicul,către-un mâhnit sfârșit de zi,ca Hamlet măsurând nimicul,clama: a fi? sau a nu fi?.Stând în dumbravă, la strâmtoareaunde-au avut înfrângeri turcii,le amintea privighetoareade Amelita Galli-Curci.Lângă bunic, bunica … Citește mai mult

Alexandru Andriţoiu – Timpul

Mă surprindea adesea anotimpulstând la răscrucea sufletului meuşi urmărind, cu ochii-n patru, timpulca pe-un vânat superb. Şi-am vrut mereusă-mi cadă viu în plasa de mătase,să mi-l domesticesc, să-l am captiv,la mine-n grădină. Ziduri groasemi l-ar fi-mprejmuit definitiv.L-aş fi-nvăţat să stea în două labe,să sară cu tertipuri şi drăcii.Ceasornicul cu cifrele-i arabeşi calendarele cu file viile-aş … Citește mai mult