Aleksandr Sergheevici Pușkin – Pumnalul

Hefaistos te-a făurit
Să fii în mâna răzbunării
Străjer al libertății, pumnal nebiruit,
Judecător năprasnic al hulei și-al ocării.
Speranțe și blesteme tu-nfăptuiești pe unde
Nu-i trăsnetul lui Zeus și doarme-a legii spadă.
Tu poți și-n umbra tronului pătrunde,
Și chiar pe sub veșminte de pradă.
Ca fulgerul trimis de zei, ca focul
Infernului tăișul tău lucește,
Și când la el tiranul se gândește,
De spaimă, la ospăț nu-și află locul.
Dar dreapta-ți lovitură îl va ajunge-oriunde,
În cort, în templu, pe uscat, pe mare;
Nici chiar în patu-i nu se poate-ascunde
Păzit de lacăte și de răzoare.
Vuiește Rubiconul și Cezar zvârle sorții;
Se prăbușește Roma și cade legea ei.
Dar Brutus se ridică, scut viu al libertății;
Lovit de tine, Cezar se zbate-n gheara morții
Lângă statuia mândră-a lui Pompei.
Răscoala se întinde cu vuietele-i hade;
Și peste trupul crunt decapitat
Al libertății, trece-nsângerat
Disprețuitul și hursuzul gade.
Apostolul ruinei lui Ares, obosit,
I-arată jertfe pline de obidă;
Trimis de cer tu însă ai sosit
O dată cu fecioara Eumenida.
O, Sand, sărmane tânăr, fiindc-ai apărat
Dreptatea, te-au târât la moarte;
Virtutea sfântă, însă, trăiește mai departe
În trupul tău executat.
Și în Germania duhul tău plutește
Amenințând pe-asupritor
Și pe mormântu-ți fără inscripție lucește
Pumnalul tău răzbunător.