A tinereții stinsă veselie
Mi-e grea, ca mahmureala din beție.
Dar ca și vinul, îndelunga întristare
Cu cât mai veche e, cu-atât mai tare.
Drumul mi-e trist. Talazul zbuciumat
Vestește un viitor înnegurat.
Dar viața nu vreau, o prieteni, s-o sfârșesc.
Vreau să trăiesc, să sufăr, să gândesc.
Știu, bucuria-mi va surâde încă
Prin zbucium și neliniște adâncă
Și iar din cupa armoniei voi sorbi,
Imagini, lacrimi îmi vor sclipi.
Și poate, peste tristu-mi soare-apune
Ultimu-i zâmbet dragostea-și va pune.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul pentru tinerețea pierdută și sentimentul de întristare profundă. Cu toate acestea, există o licărire de speranță și dorința de a continua să trăiască, să sufere și să găsească bucurie chiar și în mijlocul zbuciumului. Finalul sugerează că dragostea ar putea aduce un ultim zâmbet în ciuda tristeții.