Întristare

Dan Botta – Cornul Mării, Cornul Serii

de

Valul bate-ncet în stâncă,Spuma-i dulce o-nfășoarăÎntr-o horbotă ușoară;Umbra serii de vioarăCrește-n liniștea adâncă.Privesc cerul. Se adunăZarea pură-a unui vis,O lucoare de abisMă îmbracă. Cum răsunăCornul mării, indecis.Strălucește în orgiaViorie de pe mareLuna palidă, în zare,Luna din Infern, soțiaSufletelor în pierzare.Țipă-n volburi largi lăstunii,Umbra crește ca o floare,Ca o floare-amețitoare,Apa, -n gemetele lunii,Jos pe stâncă, albă, … Citește mai mult

Stephane Mallarme – Se Întristase Luna

de

Se întristase luna. Albi serafimi plângândCu-arcușu-n mâini, prin somnul florilor curgândScoteau din cupa tăinuită a-mbolnăvitelor violeSuspine de cristale prelinse pe-azurul micilor corole.Era sfințita zi a-ntâiului sărutȘi visul crud din suflet mi-a păscutSorbind din plin balsamul tristeților păgâne,Ce fără de regrete în veci de veci rămâne.În inima din care un suflet a culesUn vis. Și rătăcind … Citește mai mult

Magda Isanos – Ei Sunt Săracii

de

Ei sunt săracii pământului, ei sunt umbroșiioameni care răspândesc întristare,și lumea lor n-are măsură, n-are culoare.Ei sunt săracii, ei sunt umbroșii.Nimic nu-nflorește acolo, nimica nu strigă,ci totul se stinge-n umbra covârșitoare.Ei sunt săracii pământului care-așteaptă anotimpulfăgăduințelor toate.

Mircea Micu – Ai Săpat Grădina

de

Ai săpat grădina, nu-i așa?Iepurii nu vor avea ce adulmeca,Verzele brumate și atinse de gerSe vor fi mutat de mult în cer….Nu mă aștepți…Nici eu nu mai știu să mânuiescHârlețul tău în care norii strălucesc,Și nici să vorbesc nu mai știuDe-nstrăinare și de pustiu.Sapă tu grădina. Fă să răsarăCeapa dulce de început de vară,Curăță pomii … Citește mai mult

Charles Baudelaire – Eu Te Slăvesc

de

Eu te slăvesc totuna cu bolta înnoptării,O, doamnă a tăcerii, o, vas al întristării,Și te iubesc, frumoaso, mai mult când îmi dispari,Și când, ca o podoabă a nopților, îmi pariCă-ndepărtezi ironic adâncile zenituriDe brațele-mi întinse spre-albastre nesfârșituri.Vreau să m-agăț de tine, spre cer navală dând,Cum viermii de-un cadavru se-agață mișunând,Că-mi ești prea scumpă, crudă jivină … Citește mai mult

Jose Eustacio Rivera – Simțind

de

Simțind că-n al meu spirit umplut de întristareromantica tandrețe începe să răsară,mă duc să sărut steaua ce-a apărut pe searăplecat peste fântâna cu ape-amăgitoare.Și când spre apa-aceea albastră și lucioasămă-nclin cu a mea gură de duioșie plină,aud parcă o voce, mai mult decât divină,a celei care poate pe mine e geloasă.Crezând că tu în spirit … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Celui Întristat

de

Aici e tot ce-a fost: temuta spadăDe dur saxon și versu-i măsurat,Și insule și mări, ce i-a fost datOdraslei lui Laerte să le vadă,Și luna de persan, grădini umbroase –Istorie și gând înaripat –Și-al amintirii aur ferecat,Și-n aer fin parfum de chiparoase.Nimic nu mai contează. ResemnataStrădanie a artei nu te scapă,Nici visu-ncețoșat, și nici uitata,Stinghera … Citește mai mult

Releveu – Septembrie Trist

de

Vântul îmi șuieră pe lângă urechiSe apropie iarnaIar n-am tenișii curațiȘi tot pixul îmi e armăUn pic depresivMă întristează toamnaCa un bețiv ce își ia cu el cana de vinCând se închide cramaAr mai fi ceva de spus, de pus întrebăriCare mă seacăUnde e fericirea promisă?Cine a inventat distanța fațăUnde-s anii de altădatăCând mă rugam … Citește mai mult