Sunt un nimic. Strălucitoare,
Îngheață visele pe rând.
În fața profunzimii tale,
Eu plin de plenitudini sunt.
În ale Rozelor mistere
Nu știu ce țeluri ai ascuns,
Cine te-așteaptă în tăcere,
Ce îngeri au venit de sus..
Lumina-naltă, bezna mare
Așteaptă-n Tine-acum febril –
Cunoașterii i-s dezlegare
Și-i sunt sublimei minți delir.
26 aprilie 1902
Volumul ”’Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”’
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de insignifianță și contemplare în fața misterelor existenței și a spiritualității. Eul liric se simte mic în comparație cu profunzimea și complexitatea lumii, căutând sens și înțelegere.